Expertiza Termică

Expertiza Termică

Operaţiune prin care se identifică principalele caracteristici termice şi energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor aferente acesteia si determinarea consumurilor anuale de energie pentru încălzirea spaţiilor, ventilare / climatizare, apă caldă de consum şi iluminat.

Evaluarea performanţelor energetice ale unei clădiri se referă la determinarea nivelului de protecţie termică al clădirii şi a eficienţei energetice a instalaţiilor de încălzire interioară, de ventilare / climatizare, de preparare a apei calde de consum şi de iluminat.

Audit energetic

Realizarea auditului termoenergetic al unei clădiri existente presupune parcurgerea a trei etape obligatorii:

1.Expertiza energetică , pentru evaluarea consumului de căldură al clădirii în condiţii normale de locuire, pe baza caracteristicilor reale ale construcţie şi instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum şi întocmirea raportului de expertiză ;

2.Indentificarea măsurilor de modernizare energetică şi analiza eficienţei economice a acestora;

3.Întocmirea raportului de audit energetic.

Prima etapă din cadrul auditului energetic se realizează prin expertiza termică şi energetică a clădirii, în conformitate cu normele şi reglementările în vigoare.

Scopul principal al măsurilor de reabilitate sau modernizare energetică a clădirilor existente îl constituie reducerea consumurilor de căldură .

Certificarea energetică a clădirilor

Clădirile sunt consumători energetici şi ca urmare ,valoarea lor depinde foarte mult de cheltuielile de exploatare.Clădirile au devenit pentru ţările dezvoltate , cel mai mare consumător de energie şi o importantă sursă de poluare a mediul înconjurător.

Ca urmare,calitatea de consumător de energie a fiecărei clădiri în parte ,trebuie stabilită într-o manieră similară cu a tuturor celorlalte categorii de consumători.La nivelul Uniunii Europene, acest demers este reglementat prin directive CE 91/2002, care stabileşte, atît pentru ţările member cît şi pentru cele în curs de aderare, obligativitatea ca toate categoriile de clădiri să fie certificate energetic periodic, iar pentru cele publice acest document să fie afişat în holurile centrale.

Calitatea şi eficienţa consumului energetic la nivelul fondului construit a depăşit preocupările specialiştilor în domeniu şi se înscrie în prezent ca problematică a politicilor energetice a ţărilor dezvoltate. În cele mai multe ţări occidentale, din cauza riscurilor pe care le implică alimentarea cu gaz, este preferată utilizarea energiei electrice într-o măsură mai mare în sectorul rezidenţial.

Datorită faptului că la nivelul unei locuinţe se întregistreză un consum de energie furnizată de sursă locală dar şi energie electrică de la sistemul naţional, indicatorii care stabilesc performanţa energetică în sectorul rezidenţial din ţările Europei occidentale, se stabilesc în funcţie de consumul de energie primară.

Ţările Uniunii Europene au la dispoziţie în prezent , metode diferite de evaluare a performanţelor energetice ale clădirilor care se regăsesc în norme şi reglementări naţionale. Acestea ţin seama, în primul rând, de zonele climatice diferite ale Europei dar şi de alcătuirea elementelor de construcţie şi arhitectura tradiţională.

Pentru a unifica modul de abordare a consumurilor energetice în sectorul clădirilor şi a putea compara performanţelor acestora, a fost elaborate standardul European EN 832 şi EN ISO 13790 – care stau la bază metodelor simplificate de calcul a necesarului de căldură. Scopul acestor abordări unitare este acela de a îndeplini prevederile directive CE 91/2002 a Parlamentului European privind întroducerea obligativităţii certificatului energetic al clădirilor, din care să reiasă eficienţa consumului energetic.